ArtsHub

LES ELEPHANTS BIZARRES - HELLO - Lansarea primului album

Unde: KULTUR HAUS str.SF. Vineri 4-Bucuresti

Cand: Vineri 15 Oct la 9 PM - Oct 16, 5 AM

In deschidere vor canta THE M O O O D. Biletele se gasesc in reteaua EVENTIM si la intrarea clubului in seara lansarii.

Îndrăzniţi! Dincolo de uşă începe Timpul!

Timpul sărbătorii Târgul meşterilor iconari 10 - 14 septembrie, între 10:00 şi 18:00

Se întâmplă de ceva timp la Muzeul Ţăranului Român, mai precis de vreo şase ani, ca în drumurile noastre obişnuite să dăm de timpul sărbătorii. Timp mic, îndurerat, dar şi tămăduitor, Ziua Crucii înalţă şi curăţă prin post roditor sufletele noastre vremelnice. Reper al sărbătorilor mari în lumea ţărănească – fără cruce tot omul e pierdut – Înălţarea Sfintei Cruci recuperează fragmentar spaţiul sacru şi ne aduce aminte de puterea crucii. Ce se întâmplă la muzeu de Ziua Crucii: se prăznuieşte cu meşteri, iconari, cruceri şi artişti. Praznicul ţine 5 zile din 10 până în 14 septembrie, de la zece dimineaţa la şase seara, şi e plin de semne. Cumpărăm sau ne bucurăm ochiul şi inima cu troiţe şi cruci, icoane şi izvoade, pristolnice şi pecetare, miniaturi, îngeri ţesuţi, poveşti despre cruceri şi atelierele lor. Pânzături, prescuri şi oale de praznic, vin pentru pomenire. Postim cu dulceţuri, compoturi, pâinişoare, mere şi nuci. Nu vor lipsi nici atelierele de pictat icoane pe sticlă şi pe lemn pentru copii cu meşteri iconari în fiecare zi de târg de la ora 11.00.

Timpul reculegerii Expoziţia Cruci de piatră 10 - 30 septembrie, la sala Foaier, de marţi până duminică, între 10:00 şi 18:00

Ceea ce deosebeşte o cruce de piatră de una din lemn este rezistenţa în bătaia timpului. Cea de lemn putrezeşte în cele din urmă, vreme în care cea de piatră este şlefuită, adăugându-i-se ceea ce pietrarului nu-i stă în putere pentru a o înzestra: o frumuseţe împlinită. Cu desenul sculptat, zgâriat sau doar pictat, apoi văruite pe de-a-ntregul ori năpădite de muşchi, lăstăriş sau uitare, ele încă mărturisesc acolo unde au fost ridicate, multe de mai bine de o sută de ani. Le veţi întâlni mai cu seamă pe drumul vinului, care merge mână în mână cu cel al crucilor meşterite de pietrari pe înălţimile dealurilor Istriţa, Tohani sau Ciortea, la învecinarea unor vechi cariere de piatră cu podgoriile, la răspântii, între vii sau în cimitire rarisime. Vă invităm să aruncaţi o privire în această rezervaţie a pietrei unde meşteşugul este pe cale de dispariţie, vizitând expoziţia-atelier „Cruci de piatră” de la MŢR, Sala Foaier, în perioada 10-30 septembrie 2010, între orele 10-18.

Timpul urmei Cicatrice - lansare de carte 10 septembrie, 17:00

Purtăm cu toţii stigmatul legăturii ancestrale: buricul. Cicatricea cicatricelor. Pecetea păcatului strămoşesc. Mă gândesc la Adam şi Eva, ca la singurii oameni fără ombilic. Există cicatrice care sluţesc, altele care conferă mister sau sperie. Impun. Multe dintre ele, dimpotrivă, produc complexe de inferioritate. Cicatricea este citită de ceilalţi. Ea este dovada experienţei limită, dintr-un anumit moment al vieţii. De aceea, de multe ori este autoprovocată. Cicatricea, excepţia fizică, accidentul, născând nume: Chioru, Strâmbu, Şchiopu. Urmărindu-ne pas cu pas întreaga viaţă. Devenind istorie. Ce sunt marile războaie, dacă nu cicatrice în evoluţia omenirii?

Timpul descoperirii Expoziţia Să aruncăm o privire - gucken wir mal Conversaţie textilă 10 - 19 septembrie, în expunerea permanentă, de marţi până duminică, între 10:00 şi 18:00

Utilizând într-un mod conceptual tehnici şi materiale tradiţionale pentru realizarea textilelor, cinci artişti români şi germani - Victoria şi Marian Zidaru, Senta Connert, Ulrike Kessl, Julia van Koolwijk - au creat o operă de artă contemporană. Pentru un dialog cu obiectele tradiţionale, artiştii integrează opera lor în expoziţia permanentă a Muzeului Ţăranului Român. Unele dintre obiectele muzeului vor fi înlocuite cu operele artiştilor şi vor putea fi găsite la etajul I. Pe holul de la intrarea în Studioul Horia Bernea se va afla opera „Jumătate de nor” a artistei Ulrike Kessl. Conceptul propune dezbateri despre diferenţe şi similitudini ale textilelor şi artelor meşteşugăreşti, dar şi despre continuitatea acestora, până în prezent. Vernisaj: 10 septembrie, ora 16:00, intrarea din Şoseaua Kiseleff

Timpul online Lansarea turului virtual al expoziţiei permanente a MŢR 13 septembrie, în Studioul Horia Bernea, 17:00

Expunerera Muzeului Ţăranului Român a fost concepută dintru început ca o creaţie „pâlpâitoare”, cu clipe de strălucire, cu zone de penumbră, cu compoziţii clare şi afirmative, alături de altele care suscită întrebări sau sunt în căutarea sensului ascuns. În plus, prin felul în care obiectele expuse pot fi articulate, schimbate, îmbogăţite, sau recompuse, expoziţia permanentă capătă şansa tinereţii fără bătrâneţe şi incită mereu curiozitatea proaspătă a vizitatorilor.

Această respiraţie a discursului muzeologic – liberă şi în acelaşi timp subtil controlată – conferă autenticitate, dar şi riscul perisabilităţii; înnoirile, îmbogăţirile şi schimbările operate în ultimii 15 ani au crescut organic unele din altele, în aşa fel încât e aproape imposibil de fixat în memoria vizitatorilor un moment sau o etapă anume. Ele trec şi se pierd în mod natural în uitare. De aceea, un tur virtual al expunerii de bază, care să fixeze măcar etapa actuală de nuanţare a discursului devine, în cazul Muzeului Ţăranului Român, o necesitate stringentă, chiar în absenţa iminentelor operaţii de consolidare-restaurare viitoare. Muzeul propune un tur deosebit de bogat, compus din multiple panorame pentru fiecare sală, întreţesut cu explicaţiile bilingve română/engleză ale audioghidului şi completat în punctele sale active, cu documente sonore şi vizuale culese în cercetările de teren. Un tur virtual interactiv, conceput în dialog cu vizitatorul, aşa cum a fost gândită dintru început şi expunerea.

Timpul în 35 de milimetri Docu-cinemateca MŢR 13 septembrie, în Studioul Horia Bernea, 20:30

Filon (9’50) – regia Gabriel Hanganu (1995) Filon este „curatorul” unei fabuloase colecţii personale împrăştiate în sălile unui muzeu de istorie special, realizat pe principiile neaoşe ale pop-art-ului. Unul din indicatoarele adresate publicului atenţionează: „Vizitatorule, te rog nu-ţi diminua simpatia faţă de copiii din fotografii văzându-i îmbrăcaţi în « haine de epocă ». Ei sunt autorii colecţiei muzeale!”.

Roiuri (10’16) – regia Gabriel Hanganu (1996) Metafora din titlul filmului este un pretext pentru o incursiune minimalistă în viaţa cotidiană a unei mănăstiri. “Roiuri” ocoleşte locurile comune exploatate în zecile de reportaje-tv despre mănăstiri şi surprinde fragmente dintr-un cotidian ritualic altul decât cel religios: culesul mierii de albine, făcutul pâinii, primirea oaspeţilor în zi de sărbătoare, muncile agricole.

O stradă oarecare din Bucureşti (18’20) – regia Ioana Popescu & Marius Caraman (1995) În colaborare cu EHESS Paris (Şcoala de Înalte Studii în Ştiinţe Sociale), Muzeul Ţăranului Român a desfăşurat în anii 1996-97, un proiect de Antropologie urbană în Bucureşti. Printre rezultatele cercetărilor de teren se numără şi acest film, realizat cu mijloacele tehnice minimale ale momentului, dar cu plăcerea nedisimulată a descoperirii unei lumi aparte, plasată în interiorul unui cartier cu multă personalitate, din centrul oraşului mereu surprinzător, care este Bucureştiul.

Grădina boierului Nasta (26’) – regia Marius Caraman (2006) Rare sunt cazurile în care demersuri ştiinţifice diferite să poată fi documentate prin cercetarea unui acelaşi subiect / obiect. Proiectul Colecţii şi colecţionari s-a întâlnit cu proiectul Muzeul Boierului şi cu cel intitulat Observatorul vizual, nici mai mult nici mai puţin decât în persoana lui Dan Nasta (colecţionar, boier din toate punctele de vedere şi totodată stăpân al unor comori demne de a fi împărtăşite vizual unui public larg). Aşa s-a născut filmul acestui interviul plan fix.

Ceramica de Horezu acasă şi la piaţă (43’) – regia Bogdan Iancu & Cătălina Tesăr (2007) Angoasa culturală a ultimilor ani legată de “pierderea tradiţiilor” a fost contrabalansată de consumul fervent al produselor asociate cu aceste tradiţii. Numărul târgurilor şi al reportajelor-tv sau din presa scrisă dedicate “meşteşugurilor tradiţionale” pare să crească pentru a alimenta un public din ce în ce mai vrăjit de produsele de artizanat. Filmul construieşte, pe baza câtorva scurte portrete, un studiu de caz elocvent pentru transformările post-socialiste pe care le înregistrează artizanatul românesc la întâlnirea cu piaţa globală: ceramica de Horezu, unul dintre cel mai cunoscute brand-uri ale ceramicii autohtone.

Timpul privirii şi al mirării Expoziţia „Construcţii” contemporane norvegiene la Bucureşti 15 septembrie – 17 octombrie, la Sala Irina Nicolau, de marţi până duminică, între 10:00 şi 18:00

Expoziţia de artă şi meşteşuguri contemporane norvegiene „Construcţii” va fi deschisă la Muzeul Ţăranului Român, sala Irina Nicolau, din Bucureşti, începând cu data de 15 septembrie. Organizată de Ambasada Regală a Norvegiei la Bucureşti în colaborare cu Muzeul Ţăranului Român, expoziţia va fi deschisă în perioada 15 septembrie – 17 octombrie 2010, de marţi până duminică, în intervalul orar 10:00 - 18:00. Pornind de la conceptul de construcţii, un termen larg uzitat, de la arhitectură, inginerie şi geometrie, la muzică şi limbaj, expoziţia îşi propune să evidenţieze legătura dintre procesul de creaţie şi ideea care o generează. În acelaşi timp, se remarcă o fuziune indisolubilă între formă, tehnică, material şi sensul pe care îl incumbă toate acestea. Expoziţia, semnată de 16 artişti norvegieni, oferă o interpretare contemporană a artei şi a meşteşugurilor norvegiene. Cele 22 de lucrări expuse alcătuiesc o mare varietate de forme şi expresii conceptuale, unele experimentale, altele profund ancorate în tradiţie, toate însă având ca punct de plecare un exerciţiu al practicii meşteşugăreşti. „Construcţii” este o expoziţie itinerantă. Ea a mai fost deschisă publicului din Spania, Irlanda, Rusia, Chile, Coreea şi Islanda. Vernisajul expoziţiei va avea loc miercuri, 15 septembrie, ora 18:30, la MŢR

Timpul artizanilor Expoziţia Furga Murga - Fraţii Gavrilă – obiecte din piele 16-19 septembrie, la Sala Acvariu, de marţi până duminică, între 10:00 şi 18:00

Fraţii Cornliu şi Silviu Gavrilă creează produse din piele lucrate într-o manieră personală folosind metode de lucru tradiţionale şi materiale de o foarte bună calitate. De asemenea, cei doi colaborează cu diverşi artişti plastici, în domeniul picturii pe sticlă, ceramicii, sculpturii în lemn, prelucrării metalelor, realizând diferite obiecte precum: chimire, curele, opinci, tolbe, genţi, cruciuliţe, casete pentru podoabe, tocuri de ochelari, cufere, rame, suporturi pentru candele, oglinzi cu ramă din piele.

Timpul sunetului şi al bucuriei Concert – grupurile Iza şi Ardealul 16 septembrie, în Studioul Horia Bernea, 19:00

Grupul Iza din Maramureş este un ansamblu cu totul special în România. El s-a construit în cursul ultimilor ani din ţărani tineri, rude şi prieteni, care şi-au dorit să devină artişti de scenă dar care, în acelaşi timp, au refuzat deliberat să se conformeze modelului de ansamblu folcloric consacrat în România (un model similar cu cel care a funcţionat şi funcţionează încă în toate ţările est-europene). Instrumentiştii sunt cu toţii muzicieni populari profesionişti, angajaţi curent pentru petrecerile rurale şi chiar urbane din Maramureş. Cântăreţii şi dansatorii sunt simpli ţărani din diferite sate, legaţi între ei prin rudenie sau prietenie. Şeful şi animatorul grupului este Ioan Pop, zongoraş şi vocalist, ţăran din Poienile Izei căsătorit în Hoteni. Colaboratorii săi - ceteraşii Dumitru Hîrb, dobaşul Ioan Petreuş şi dansatorii şi cântăreţii Anuţa Pop, Voichiţa Nemeş, Ioan Ilieş, Gheorghiţă Tepei - îl sprijină cu toată convingerea. Grupul Iza se străduieşte să-şi construiască spectacole fără să mutileze sau să „înfrumuseţeze” muzica sau să-i răpească spontaneitatea, fără să recurgă la clişeele scenice consacrate, fără să uzeze de propriile sale stereotipii. El promovează muzica “clasică” a Maramureşului, melodiile vechi neştiute sau uitate, precum şi învârtitele noi care sunt compatibile cu tradiţia.

Grupul Ardealul din Gherla condus de Emil Mihaiu Emil Mihaiu este în clipa de faţă cel mai bun ceteraş al Transilvaniei centrale. Emil e originar dintr-un sat ardelenesc cu populaţie mixtă: Buza. A învăţat să mânuiască vioara de la un consătean ţigan, de la care a deprins totodată şi muzicile locului. Mai târziu, ca instrumentist matur şi cu reputaţie în continuă creştere, Emil s-a îmbogăţit cu cântări noi, prinse de la alţii sau create de el însuşi. El este acum deţinătorul unui repertoriu divers şi de o neobişnuită extensie, pe care îl execută cu o virtuozitate şi un rafinament ritmic fără egal. În cursul unei singure petreceri – să spunem o nuntă, care în Transilvania e adeseori mixtă – Emil are prilejul să cânte, pe rând, româneşte, ungureşte şi ţigăneşte. Tot atunci el execută orice i se cere sau crede că îşi doresc oamenii să audă, inclusiv acele muzici „amestecate”, amplificate sau acompaniate cu instrumente electronice pe care le detestă. Ca orice muzician care îşi câştigă onest pâinea, Emil Mihaiu îşi satisface, cu sau fără plăcere, angajaţii. Preferinţa sa personală se îndreaptă însă spre tradiţionale, cele pe care le cântă în concerte - în special în cele care le susţine în străinătate, întotdeauna împreună cu colegii şi prietenii săi din grupul Ardealul. Conştient de valoarea muzicii sale, Emil se îngrijeşte să o poarte spre posteritate. Până acum, el a realizat două discuri la mica editură Ethnophonie a Fundaţiei Alexandru Tzigara Samurcaş; un al treilea împreună cu maestrul Sherban Lupu, la casa de discuri Electrecord; un al patrulea, care va apare foarte curând la editura olandeză New Samarkand Records; şi un al cincilea, deja în curs de pregătire, la aceeaşi editură Ethnophonie. Discul Muzică ţigănească din Transilvania/Gypsy Music from Transylvania, realizat împreună cu grupul Ardealul, a primit în anul 2004 două preţioase distincţii internaţionale.

Timpul aromelor Festivalul degustătorilor de film şi artă culinară, pentru bucureşteni 17-19 septembrie, între 10:00 şi 18:00

Celor care nu au ajuns în portul cultural Cetate, Asociaţia Film România şi Fundaţia pentru Poezie „Mircea Dinescu”, vor programa în perioada 17-19 septembrie, la MŢR, Festivalul degustătorilor de film şi artă culinară, pentru bucureşteni. Vă aşteptăm cu proiecţii de filme din ţările balcanice – o selecţie din cele mai bune filme realizate în ţările balcanice în ultimii ani, laureate la marile festivaluri internaţionale. Proiecţiile vor avea loc seara, în aer liber, în curtea MŢR şi la Clubul Ţăranului. În aceeaşi perioadă, Mircea Dinescu va prezenta, spre degustare şi vânzare, preparate culinare pregătite în bucătăria sa cu ingrediente naturale provenite din fermele proprii. Vizitatorii muzeului vor avea ocazia să deguste şi să achiziţioneze mai multe soiuri din Vinul lu’Dinescu.

Sponsor: SC Michelin România SA Parteneri: Ambasada Norvegiei, Romfilatelia, RATB, AFR, Fundatia pentru Poezie „Mircea Dinescu”

Muzeul National de Arta (National Art Museum): Muzeul Naţional de Artă are trei galerii de artă şi o istorie regală. Galeria de Artă Europeană, Galeria de Artă Veche Românească, Galeria de Artă Românească Modernă însumează opere expuse într-o manieră atractivă şi modernă, orice vizită fiind un mod agreabil şi instructiv de a petrece timpul. Istoria pe care clădirea o poartă cu sine face din această vizită o călătorie în timp, căci pe locul unde astăzi se află aripa Kretzulescu, boierul Dinicu Golescu ridică, între anii 1812-1820, o casă de proporţii impresionante pentru contemporani. În vremea lui Alexandru Ioan Cuza clădirea devine locuinţă domnească, iar în timpul lui Carol I, palat de iarnă. Decorându-l după gustul său, regele este preocupat şi de constituirea unei colecţii de pictură, astăzi nucleul Galeriei de Artă Europeană. Palatul parcurge o etapă de modificări în timpul lui Ferdinand şi al lui Carol al II-lea, destinaţia fiind schimbată în 1948, când se hotărăşte deschiderea în aceste spaţii a unui muzeu de artă iar sălile de recepţie ale corpului central sunt atribuite Consiliului de Stat. În timpul evenimentelor din decembrie 1989, clădirea este avariată în proporţie de 80%, peste 1000 de lucrări de artă fiind degradate sau distruse. Din anul 1990 clădirea situată în Piaţa Revoluţiei va deveni Muzeul Naţional de Artă al României. Galeria de Artă Europeană adăpostită în aripa Kretzulescu, reflectă prin felul cum sunt distribuite cele 300 de opere, principalele şcoli artistice ale Europei între secolele XIV-XX. Începând cu goticul târziu şi Renaşterea, continuând cu manierismul şi caravagismul, până la formulele barocului şi rococoului, pictura italiană este reprezentată de operele maeştrilor Domenico Veneziano, Jacopo Bassano, Bronzino, Jacopo Tintoretto, Luca Giordano, Orazio Gentileschi, Jacopo Amigoni. Ilustrând versiunea germană a goticului internaţional ori formula Renaşterii şi manierismului nordic, colecţia de artă germană se remarcă prin opere de Bartholomäus Zeitblom, Lucas Cranach cel Bătrân şi Hans von Aachen. Fervoarea religioasă şi temperamentul arzător caracterizează pictura spaniolă, trăsături ce se pot remarca în pânze semnate de El Greco, Francisco Zurbarán, Alonso Cano, Antonio Pereda. Realismul, misterul dat de clarobscur sau de pitorescul epic al scenelor de gen se regăsesc în operele artiştilor flamanzi (Bartholomäus Spranger, Pieter Brueghel cel Tînăr, Pieter Paul Rubens) şi olandezi (Rembrandt Harmensz. van Rijn, Jan Davidsz. de Heem). În sălile de artă franceză coexistă opere din secolele XVI-XX. Dintre artiştii importanţi numim pe: J.B.Oudry, Nicolas de Largillière, Gaspar Dughet, Joseph Parrocel alături de Claude Monet, Paul Signac, Alfred Sisley. Din colecţia de sculptură, remarcabile sunt exemplarele din creaţiile lui Auguste Rodin, Antoine Bourdelle şi Camille Claudel. Galeria de Artă Veche Românească oferă prin cele 900 de piese expuse, o imagine unitară asupra vieţii culturale din provinciile istorice: Ţara Românească, Moldova şi Transilvania din secolele XIV-XVIII. Printre acestea se evidenţiază fragmente de fresce (cele de la Curtea de Argeş - 1526) şi icoane (Plângerea Domnului - secolele XV-XVI, Sfinţii Simeon şi Sava- 1522-1523, ambele de la mănăstirea Curtea de Argeş, Maica Domnului cu Pruncul încadrată de profeţi - a doua jumătate a secolului al XVI-lea, mănăstirea Pângăraţi), broderii (Epitafurile de la Mănăstirea Cozia-1395-1396 şi de la Mănăstirea Neamţ-1437, Aerul de la Biserica Sf. Nicolae din Rădăuţi - cca 1493, Epitrahilele de la Mănăstirea Tismana – începutul secolului XVI), manuscrise miniate (Tetraevanghelia realizată într-un atelier bizantin, al cărei text datează din secolul al XII-lea, Tetraevanghelia lui Gavril Uric-1436-1437, Tetraevanghelia călugărului Dimitrie Grămăticul-1512), orfevrărie (cădelniţa de la Tismana- 1508-1512, chivotul de la mănăstrea Hurezi- 1691-1692, panaghiarul de la mănăstirea Precista din Bacău - 1491-1496, crucea de procesiune de la mănăstirea Slatina - 1558), sculptură în lemn şi piatră (uşile împărăteşti de la biserica din Cârligul (Bacău)-începutul secolului al XVI-lea, nervura cu stema Moldovei de la biserica Trei Ierarhi din Iaşi-1637-1638). Galeria cuprinde şi un Tezaur, căruia îi sunt dedicate trei săli, în care sunt expuse piese laice şi de cult din metale şi pietre preţioase, bijuterii şi accesorii de costum din secolele XIV-XIX. Galeria de Artă Românească Modernă reconstituie prin cele 700 de picturi şi sculpturi traseul artei româneşti de la începutul secolului al XIX-lea - ilustrat prin desprinderea de arta religioasă de sorginte bizantină - la epoca marilor clasici ai artei româneşti. Cele două veacuri de artă, marcate de numeroase curente şi tendinţe artistice, sunt reprezentate atît de nume celebre, de referinţă pentru întreaga cultură românească, cît şi de artişti valoroşi mai puţin cunoscuţi incluşi pentru prima dată în expunerea permanentă a Galeriei Naţionale. Tradiţia portretistică şi formalismul „zugravilor de subţire” sunt ilustrate în Galerie prin opere de Anton Chladek, Giovanni Schiavoni, Iosef August Schoefft, pe când picturile lui Theodor Aman şi Gheorghe Tattarescu arată felul în care aceşti doi artişti au dat picturii româneşti o nouă interpretare a academismului şi neoclasicismului. Alături de figuri centrale ale artei naţionale ca Nicolae Grigorescu, Ioan Andreescu, Ştefan Luchian, Nicolae Tonitza, Theodor Pallady, Gheorghe Petraşcu, Constantin Brâncuşi, Dimitrie Paciurea, Corneliu Baba, Alexandru Ciucurencu, Ion Ţuculescu, nenumăraţi alţi artişti întregesc configuraţia de ansamblu a perioadei reprezentate, dintre aceştia amintim pe: Iosif Iser, Camil Ressu, Francisc Şirato, Ştefan Dimitrescu, Ion Jalea, Jean Al.Steriadi, Nicolae Dărăscu, Samuel Mützner, Petre Iorgulescu Yor, Dimitrie Ghiaţă, Rudolf Schweitzer-Cumpănă, Lucian Grigorescu etc. Tendinţa de racordare la curentele manifeste pe plan european, constantă a culturii române, este marcată în expunerea de artă românească modernă prin operele de avangardă ale lui Victor Brauner, Marcel Iancu, Hans Mattis-Teutsch, M. H. Maxy, Arthur Segal. Una dintre sălile galeriei este dedicată în exclusivitate sculptorului Constantin Brâncuşi şi reuneşte opere de tinereţe şi de maturitate ca : Supliciu, Cap de copil, Somnul, Prometeu, Rugăciunea, Danaida, Cuminţenia pământului. (http://www.arta-romaniei.ro/Index.aspx)

Brukental Museum (SIBIU) Istoric: Colectiile initiale ale baronului von Brukenthal constand din pinacoteca si cabinet de stampe, biblioteca si colectie numismatica au luat nastere, in principal, in intervalul 1759-1774, perioada petrecuta, cu precadere, de acesta la Viena. Dupa revenirea sa la Sibiu, in calitate de Guvernator al Marelui Principat al Transilvaniei (1777-1787), baronul si-a adus si colectiile, iar Calendarul lui Hochmeister pe anul 1790 mentioneaza printre atractiile orasului, pinacoteca, formata din 800 de tablouri si dispusa in 13 sali ale Palatului Brukenthal. Pe parcursul timpului colectiile s-au imbogatit atat prin achizitii, cat si prin donatii. In acest moment, la etajele I si II ale Palatului Brukenthal - devenit un veritabil Muzeu de Arta - se afla exponate din Galeria de Arta Nationala. Palatul gazduieste si Biblioteca Brukenthal, care are, in acest moment, aproape 300.000 unitati de biblioteca (manuscrise, incunabule, carte straina rara, carte romaneasca veche, transilvanice, carte curenta si reviste de specialitate). Muzeul Brukenthal detine o importanta colectie de arta decorativa care cuprinde altare, sculpturi, argintarie laica si de cult (secolele XV-XVIII), sticlarie, covoare orientale si mobilier, piese de o valoare artistica deosebita, ale caror stil si tehnica probeaza apartenenta lor la spatiul central-european. Muzeul de Istorie - aflat in cladirea cunoscuta sub denumirea de - Primaria Veche - si-a axat initial activitatea de profil pe valorificarea particularitatilor istorice a zonei Sibiului, dar deoarece colectiile muzeale cuprind numeroase obiecte din cele invecinate, s-a procedat la prezentarea spatiului mai larg sud-transilvan. (http://www.muzeul-brukenthal.ro/DocumenteHtml.aspx?keyword=istoric)